Corneliu Coposu
noiembrie 11th, 2014 de Paul-Sorin Tița

Nu se simte lipsa unui reper moral în România de astăzi. Reperul îl avem: Corneliu Coposu. Ceea ce ne lipsește este luciditatea de a ne raporta la repere, nu la jaloanele care de fac drumul spre propășire mai sinuos.

Cum ar fi arătat astăzi România cu Corneliu Coposu? La fel ca și România pe care a lăsat-o: o Românie fără Rege, fără lege și fără de Dumnezeu, plină de prințișori și baroni, de fărădelege și de bisericuțe. O Românie în care, în loc să ne unească ideile, ne dezbină idioții. O Românie în care, în loc să ne urnească idealurile, ne opresc opreștii, oprișii și oprișanii.

La 19 ani de la moartea lui Corneliu Coposu, ne aflăm în același punct de singularitate politică, în aceeași gaură neagră a istoriei. Toate eforturile noastre de a împinge România într-o zonă locuibilă sunt sortite eșecului, în lupta cu forțele întunericului. Soluția nu este însă aceea de a abandona lupta, ci aceea de a degaja cât mai multă energie vitală, pentru ca, odată astupată foamea de energie a găuri negre a istoriei, să putem purcede spre orizonturi propice. Poate nu noi, poate nu copiii noștri, poate nu copiii copiilor noștri. Dar cineva, cândva, va putea să se elibereze din țintuire.

Publicat în Politică Cu etichetele:

Corneliu Coposu
noiembrie 11th, 2010 de Paul-Sorin Tița

Nu este uşor să scrii despre Corneliu Coposu. Dificultatea nu este dată nici de complexitatea lui şi nici de credinţa, speranţa şi iubirea care îi dădeau o aură supranaturală într-un neam care abia începea să gângurească liber şi să-şi facă felurite chipuri cioplite din rebuturile naţional-comunismului românesc. Problema nu este timpul scurs de la dispariţia sa dintre noi acum 15 ani, el fiind încă prezent în discursul public şi nu doar la momente de comemorare, ca o personalitate de referinţă a politicii româneşti a secolului trecut.

Nu este uşor să scrii cât de mult a avut de suferit pentru partidul din care făcea parte şi pentru a duce dincolo de negurile comunismului vestea cea bună a libertăţii şi a încrederii în oameni. Este cu atât mai greu cu cât tocmai această încredere în oameni i-a făcut pe unii dintre noi să deschidă larg uşile partidului, lăsând să intre în templul său argaţi călare ai apocalipsei PNŢCD. Nu este uşor să vorbeşti despre moralitatea lui Corneliu Coposu ştiind cum unii dintre cei care în aceste zile îi amintesc numele s-au vândut pentru a i-l întina distrugând partidul pe care ni l-a lăsat moştenire.

Nu este uşor să ştii că ar mai fi fost multe de făcut pentru a împiedica iubitorii de idoli poleiţi cu aur să scuipe în sufletul partidului veninul urii şi al dezbinării. Nu este uşor să ştim, noi, cei care încă mai stăm în picioare, că orice slăbiciune a noastră, orice pas înapoi în faţa hienelor politice care doresc să soarbă şi ultima picătură de viaţă din PNŢCD, este un motiv în plus pentru a-i cere iertare lui Corneliu Coposu pentru neputinţa noastră de a aduce România la care visa el, o Românie mult mai respirabilă.

Publicat în Politică Cu etichetele: